Istoria Bisericii „Sf. Arhanghel Mihail” din Dubăsarii Vechi

Localitatea Dubăsarii Vechi a fost atestată documentar pentru prima dată în 1610. Despre existenţa unei biserici în acea perioadă nu sunt date. Documentele de arhivă ne vorbesc despre o biserică construită de locuitorii satului Dubăsarii Vechi în 1795. Era o biserică de lemn, dar cu fundament de piatră. La 10 iulie 1842 a avut loc un mare incendiu în urma căruia a ars cea mai mare parte a satului, inclusiv şi biserica.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, aşa cum ne mărturisesc documentele, satul a mai avut de suferit din urma unor calamnităţi: „La 2 mai 1867, în urma unui incendiu întâmplător a ars jumătate din localitatea Dubăsarii Vechi”; „ În iulie şi august 1872 în sat a bântuit holera”.

Peste un an, la 14 mai 1843, Consistoriul duhovnicesc de la Chişinău dă următoarea indicaţie: „ … se permite construirea în locul celei care a ars, o nouă biserică din piatră cu hramul în cinstea „Sfântului Arhanghel Mihail’’ în localitatea Dubăsarii Vechi, în conformitate cu planul întărit de Comisia de Construcţie… ”. Responsabilitatea construirii din surse proprii a noii biserici a revenit boieresei Mavrogheni, care era proprietara moşiei Dubăsarii Vechi. În scurt timp, în 1844, ea moare. După îndelungate procese privind împărţirea averii moşia a revenit unei fiice, care la rândul ei, în 1850, a vândut-o boierului Nicolae Atanasie Macri. La încheierea tranzacţiei de vânzare-cumpărare, acesta din urmă şi-a asumat obligaţia în faţa feţelor bisericeşti să construiască el biserica, dar, cu părere de rău, nu s-a grăbit să se ţină de cuvânt. În 1853, văzând că i se apropie sfârşitul, în testament a cerut să fie inclus un punct aparte privitor la biserică în care se menţiona: „ … aşa cum în localitatea Dubăsarii Vechi nu este biserică, eu rog să fie construită aici o biserică din averea mea, … persoanele responsabile pentru îndeplinirea voinţei mele vor fi funcţionarii Ivan Lambrovici, Mihail Ralli şi negustorul Panaite Tabacopulo… ”.

Construcţia bisericii a început nu mai devreme de primăvara anului 1858, căci la 25 aprilie a aceluiaşi an, în raportul protopopului protoiereu Teodosie Muracinschi către Consistoriu se menţiona: „ … deşi există permisiunea necesară a Direcţiei eparhiale, construcţia bisericii din Dubăsarii Vechi nu este începută şi nici materialele de construcţie măcar nu-s pregătite … ”.

În cele din urmă, în anul 1861, peste aproape două decenii de amânări, construcţia noii biserici din piatră a fost finisată. Acest lucru s-a realizat din mijloacele lăsate prin testament de boierul Nicolae Atanasie Macri şi a fost sfinţită la 8 septembrie 1861 cu hramul „Sfântul Arhanghel Mihail”.

Sunt anumite motive să credem că lucrările de construcţie au fost conduse de cunoscutul în acele vremuri – fostul inginer militar, căpitanul în rezervă Constantin Osipovici Saunders, care în 1852, la comanda proprietarului moşiei satului Dolna, boierului Ioan Ralli (fratele lui Mihail Ralli, menţionat în testamentul boierului N.A. Macri, ca unul din responsabilii construcţiei bisericii din Dubăsarii Vechi) a construit în Dolna biserica. La fel se cunoaşte că în anii 1850-1860 el s-a ocupat cu proiectarea şi construirea mai multor biserici din satele Basarabiei. Totuşi documente concrete care l-ar indica direct pe Saunders ca constructor al bisericii din Dubăsarii Vechi nu sunt descoperite.

După arhitectură, biserica reprezintă unul din variantele de proiecte în stil clasicist rusesc specific pentru bisericile din localităţile rurale din acele timpuri din Basarabia.

După un proiect aproape identic a fost construită în 1872 şi biserica din satul Selişte, plasa Orhei.

Deşi biserica din Dubăsarii Vechi nu este deosebită prin aspectul său arhitectural, totuşi având peste un secol şi jumătate, ea este cea mai veche clădire a satului ajunsă până în zilele noastre şi astfel este o raritate care prezintă un vădit interes istoric.

Pe toată perioada de existenţă, de la sfinţire şi până în astăzi, biserica a fost reparată capital de mai multe ori (1880, 1897, 1914 şi ultima dată în 1942). În 1944, în timpul operaţiunilor militare, un obuz al Armatei Sovetice a căzut pe cupolă şi a distrus-o. Lipsa cupolei, care până în prezent n-a mai fost restaurată, scade considerabil din aspectul arhitectural al bisericii.

Actualmente, din toată frumuseţea de altă dată, s-a păstrat iconostasul confecţionat în 1891. Ceva unical este şi Răstignirea adusă de la mănăstirea rusească Sfântul Pantelimon de pe Muntele Athos. Alte obiecte bisericeşti de mare valoare nu s-au păstrat, căci în perioada sovetică biserica a fost prădată de 3 ori.

Lângă curtea bisericii, în partea dinspre altar este un mic cimitir în centrul căruia se află un cavou unical construit după proiectul vestitului arhitect A. Bernardazzi (1831-1907†) şi executat la Odesa de către sculptorul A. Tuzini. În acest cavou odihnesc Limonia Donici († 6 noiembrie 1882, avea 35 ani) şi cumnatul ei  Lev Lîsakovskii († 2 iunie 1915, avea 72 ani). Aceştia au moştenit pământurile din Dubăsarii Vechi de la părinți și respectiv socri – familia Macri, care la rândul lor îngropase aici trei feciori, care au decedat din cauza unei boli ereditare: Leonid Macri († 21 iulie 1863, avea 22 de ani),  Xenofont Macri († 1 octombrie 1864, avea 25 de ani) și Nicolae Macri († 31 august 1878, avea 27 de ani).

Deoarece nu aveau copii, soţii  Elena Macri(†1937) şi Lev Lîsakovskii au înfiat un nepot, pe Nicolae Donici († 1960), cunoscut astronom basarabean, care a moştenit moşia, înfiinţând în conacul boieresc un laborator meteorologic.

În curtea bisericii, în partea dreaptă a altarului sunt înmormântaţi doi preoţi Teodor Trifon (1821≈1886†) şi Constantin Guma (1860≈1930†).

În perioada sovietică biserica din Dubăsarii Vechi a fost una din puţinele biserici care nu a fost închisă şi în care permanent s-a slujit.

În prezent, paroh al bisericii „Sfântul Arhanghel Mihail” din Dubăsarii Vechi este prot.  mitrofor Teodor Pelin, protopop de Criuleni şi Dubăsari.