Astrofizicianul Nicolae Donici

Viitorul astrofizician de talie mondială a văzut lumina zilei la 14 septembrie 1874, în familia lui Ni­colae Donici şi al Leomonei Macari, din satul Petricani, o suburbie a oraşului Chişinău. Pruncul a fost botezat la 22 septembrie, în tradiţii creştineşti, la Bi­serica Sf. Haralambie din Chişinău. Foarte devreme însă i-a fost sortit să rămână orfan de ambii părinţi. A fost crescut şi educat de mătuşa sa Elena, sora ma­mei sale, situat în satul Dubăsarii Vechi, din preajma Criulenilor. Ea a fost acea care 1-a încurajat pe micul nepot nu numai să facă studii bune, dar i-a şi dăruit toată moşia care îi aparţinea la Dubăsarii Vechi.

Tânărul Nicolae Donici a urmat studiile la Co­legiul Richelieu din Odesa (1883), apoi absolveşte cu diplomă de merit de gradul I Facultatea de Fizică şi Matematică a Universităţii Novorossia din Odes­sa. Fiind pasionat de astronomie, îşi perfecţionează cunoştinţele la Universitatea din Petersburg. Cerce­tările ştiinţifice şi le începe la renumitul Observator astrofizic din Pulkovo, de lângă Petersburg. Se con­sacră deplin cercetărilor astronomice, analizei spec­trale aştrilor, preferând Soarele şi Luna. în scurt timp obţine noi informaţii şi rezultate ştiinţifice, ceea ce i-a permis să fie recunoscut de specialiştii timpului.

Deja în 1897, Nicolae Donici este ales membru al Societăţii Astronomice din Franţa, 1901, la vârsta de numai 27 ani, devine membru titular al Academiei Imperiale din Petersburg, iar peste trei ani (1904) este ales membru al Societăţii Astronomice din Rusia.

Majoritatea cercetărilor ştiinţifice ale lui Nico­lae Donici la acea perioadă se concentrează asupra studiului fenomenelor de pe Soare şi Lună. Studiază profund activităţile ce au loc în timpul eclipselor de Soare, descrie creşterea razei umbrei Pământului în perioada eclipsei de Lună. Un capitol aparte îl consti­tuie alt fenomen – „lumina zodiacală”. A început să participe activ la expediţiile de observare a fenome­nelor astrale în diferite regiuni geografice ale lumii. Astfel, în 1898, la Observatorul din Odesa, observă eclipsele de Lună. În următorii ani asistă la eclipsele de Soare, din Indonezia, China, Spania, Portugalia şi Franţa. În 1907, în Egipt, observă trecerea planetei Mercur pe discul Soarelui. Ceva mai târziu observă eclipsele de Soare în Oceanul Atlantic (1912), Crimeea (1914) ş.a.

În anul 1908, pe moşia sa din satul Dubăsarii Vechi, Nicolae Donici a fondat un observator as­tronomic şi o staţie meteo. Pe atunci, în toată lumea existau doar 7 astfel de telescoape. Observatorul era folosit pentru studierea cromosferei şi a protube­rantelor solare. Cercetările erau axate pe aprecierea spectrelor unor stele din emisfera nordică, ale come­tei Halley ş.a.

În 1909, Nicolae Donici devine om de încredere al ţarului şi subsecretar de Stat în Consiliul imperial rus. în anul 1912 este ales membru de onoare şi doc­tor honoris causa al Institului Astrofizic din Portuga­lia, iar în 1913 – membru al Uniunii Internaţionale pentru Cercetarea Soarelui. Timp de trei ani a repre­zentat Rusia în Comisia mondială pentru eclipse.

Revoluţia din Rusia (1917) îl găseşte pe Nicolae Donici la Observatorul său de la Dubăsarii Vechi, unde rămâne şi după Unirea Basarabiei cu România (1918), continuând cercetările sale. În 1922 Nico­lae Donici este ales: membru al Academiei Româ­ne; membru al Uniunii Astronomice Internaţiona­le; membru al Comisiei pentru fizica Soarelui; membru al Comisiei pentru planete. Din 1924 conduce secția Fundaţiei Culturale „Principele Carol”. Publică numeroase lucrări astronomice în Buletinul Acadenr Imperiale de Ştiinţe din Petersburg şi al Academi Române.

Evenimentele celui de-al Doilea Război Mondial s-au răsfrânt nefast asupra destinului lui Nicolae Donici. În 1940 acesta este nevoit să părăsească Dubăsarii Vechi, iar conacul său din localitate a fost devastat de către sovietici. În 1944, a fost bombard complexul hotelier din Bucureşti în care locuia. Peste câteva zile, o bombă a căzut pe a doua clădire, în care s-a mutat Donici, dar nefiind acasă, aceasta a scăpat cu viaţă. Soarta 1-а purtat prin Germania şi Franța unde s-a angajat la Observatorul de lângă Paris. În 1948, împreună de rând cu alţi oameni de ştiinţă, Nicolae Donici a fost exclus din rândurile Academi Române, fiind reabilitat abia în anul 1990. Se crede că marele savant de renume mondial a decedat în anul 1960, fară a se şti cu siguranţă unde a fost înmormântat: la Paris, Nice sau în sudul Franţei.